Sa fug de viata !

Asta e ce-mi doresc acum, in clipa asta ! E sambata si-as vrea cumva sa dau cu x-ul ala rosu in tab-ul zilelor care-au mai ramas pana la examenele fie-mii – nici cand am dat eu la facultate n-am fost asa de surescitata – si sa fug, sa ma ascund undeva, unde sa n-am habar de nimic pana peste vreo 3 saptamani cand se termina toata nebunia .

E sambata si-as vrea sa ma doara la basca de tot si de toate, sa nu vad mormanul de vase din chiuveta, nici canicula de-afara si sa-mi gasesc un balansoar intr-o lume paralela in care-s tot eu, dar fara examene 😀

weekend

Si-apoi stau si ma gandesc mai bine, scutur din cap – cum am facut de fiecare data cand am fost stresata sau am luat-o-n freza de la viata – incep sa se invarta in minte rotitele incapatanarii si-ale orgoliului de olteanca, strang pumnul si-mi repet obsesiv versurile de la Status Quo :

 Stand up and Fight !

Si-o iau de la capat !

Advertisements

29 thoughts on “Sa fug de viata !

  1. Hai ce trece repede perioada examenelor! Presimt ca va fi o vara intensa pentru voi! 🙂

    Dar pe mine mă găsești mereu aici, dacă ai nevoie de un sprijin sau refill la energie.

    Un zâmbet, un gând bun, o doza de cafea buna !! ♡♡♡♡

    Liked by 1 person

  2. Si eu ma surprind down, cind si cind, desi nu prea am dreptul sa ma simt asa, gindindu-ma la cei care zac cu lunile si anii prind spitale. Aia ce sa mai zica?
    Asa ca, atita timp cit esti sanatoasa si familia ti-e bine, bucura-te de viata. Examene, caldura si vasele nespalate nu-s motive “sa fugi de viata”, nici macar metaforic vorbind 😉

    Liked by 1 person

  3. Mi-am amintit, fiindcă-ți intuiesc starea, ceva de când aveam 17 ani: Era iunie, eram clasa a unșpea, era cinci după amiază și mă duceam la Sala Mică a Palatului, unde aveam concert peste trei ceasuri. Mă simțeam mai rău ca ăștia pe care-i cheamă la DNA. Practic, parcă aveam lațul de gât și-mi venea să vomit non-stop și așteptam autobuzul în stație și mă gândeam că toată lumea aia care trece pe stradă sau care e-n case și nu pe stradă, absolut toată lumea de pe planetă, e mai fericită ca mine, în clipa aia. Și tocmai atunci a trecut pe lângă mine un paralitic într-un scaun cu rotile, împins de la spate de nevastă-sa ori ce i-o fi fost. Și paraliticul zâmbea tâmp spre un sfert de cer, cu capul bâțâind, lăsat pe spate. Și l-am urât sincer și l-am invidiat, fiindcă el n-avea nicio treabă, rânjea în sus și-i curgea nițică salivă pe bărbie, și-l durea la bască (avea bască!) de Mendelssohn Bartholdy și de cum m-aș fi putut eu face de râs în fața unei săli pline, dacă o zbârceam.

    Liked by 1 person

    1. Nu zic ca toata lumea e mai fericita ca mine . Doar ca am o stare tembela, de agitatie, nostalgie, emotie, cumva toate amesstecate si la care se mai adauga si tendinta – instinctiva – de a-ti proteja copilul de toate chestiile necunoscute din lume si din viata . Doar ca asta-i batalia ei si trebuie sa si-o duca singura . 🙂

      Like

  4. Eu aveam emotii, de examene vorbesc, atunci cind stiam ceva. Cind nu stiam nimic, eram extrem de calm, degajat si cu dureri in basca pe care vad ca o tot pomeniti si tu si Renata. 😆 Poate ca asta a fost si motivul pentru care nu m-am omorit cu invatatura, in fond sanatatea primeaza 😉

    Liked by 1 person

    1. Cand nu stiam nimic ma duceam direct la copiat, asa ca de unde naiba emotii ? 😀 Partea care ma inspaimanta e ca acum nu-s eu in fata foii albe de hartie si parca e si mai nasol !

      Like

  5. Mie examenele mi-au creat întotdeauna niște emoții crunte, surori cu …boala. Pentru că întotdeauna am fost obsedată să fiu prima 🙂 . După fiecare examen important am rămas cu sechele. Tratamente cu tot felul de vitamine și întăritoare, crampe abdominale. Acum le evit cât pot, am renunțat și la gânduri de promovare, la tot. La ultima încercare ajunsesem să am insomnii cu două luni înainte. Brrr! Nu am copii, dar cred că pentru ei aș suferi mai rău. Dovadă intensitatea mult mai mare a emoțiilor atunci când fratele meu a avut examene de susținut. Cred că dacă le dădeam eu aș fi fost mai liniștită 😆 . Așa că te înțeleg perfect. Cred, cel puțin. Succes!

    Liked by 1 person

  6. Baftă din plin!! Să fie bine! 😉
    Ţie… ce să-ţi spun? Ce să-i spui unei mame al cărei copil urmează să dea Bac-ul? Să lase emoţiile? Pe naiba! Aşa că tac.
    Cu vasele… Hm… nu vor să se spele singure nici dacă le ameniţi că altfel le spargi? 😀

    Liked by 1 person

    1. Cu alergatul ma descurc cam greu 😀 Niciodata n-am fost buna la sport 😀 Si s-au mai adaugat si anii…:)
      Multumesc pt incurajari, iar postarea de dupa va fi haaat…pe la sfarsitul lui iulie, ca atunci se termina si admiterea la facultate 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s