Versuri amestecate

2
Pe-un picior de plai

Pe-o gura de rai

Iata vin in cale

Se cobor la vale

Trei partide mari,

Mahari si primari

Si cu Oprea zece care-i si intrece

Cu televizorul de-a mintit poporul

Si cu interesul care-i poarta fesul !

 

Si cum merg asa agale,

Pe carare mai la vale,

La un colt de padurice

Voda Iohanis le zice :

“Halt ! Das is mine !”

 

Insa Voda fulgera

Fulgera si spumega

C-ar mai vrea si altceva !

I-au dat vila cu piscina si masina cu benzina

Si un hectar de gradina !

Si i-au dat – sa vezi mai frate –

Si guvernul cu de toate !

 

 

Poezia – si cu atat mai putin pamfletul – n-a fost niciodata puctul meu forte🙂 Mult mai bine mi-am spus gandurile in proza. Astazi, insa, pot sa pun versurile astea amestecate pe seama caldurii, a emotiilor, a stresului sau a conexiunilor aiurea facute de neuronii mei – aia care au mai ramas dupa atatia ani😀

 

 

 

 

 

Sa fug de viata !

Asta e ce-mi doresc acum, in clipa asta ! E sambata si-as vrea cumva sa dau cu x-ul ala rosu in tab-ul zilelor care-au mai ramas pana la examenele fie-mii – nici cand am dat eu la facultate n-am fost asa de surescitata – si sa fug, sa ma ascund undeva, unde sa n-am habar de nimic pana peste vreo 3 saptamani cand se termina toata nebunia .

E sambata si-as vrea sa ma doara la basca de tot si de toate, sa nu vad mormanul de vase din chiuveta, nici canicula de-afara si sa-mi gasesc un balansoar intr-o lume paralela in care-s tot eu, dar fara examene😀

weekend

Si-apoi stau si ma gandesc mai bine, scutur din cap – cum am facut de fiecare data cand am fost stresata sau am luat-o-n freza de la viata – incep sa se invarta in minte rotitele incapatanarii si-ale orgoliului de olteanca, strang pumnul si-mi repet obsesiv versurile de la Status Quo :

 Stand up and Fight !

Si-o iau de la capat !

E vara . Asa si ?

E vara ….anotimpul pe care intotdeauna gandurile mele l-au asociat cu vacanta, cu ciresele, cu inghetata dulce, cu pepenii zemosi, cu porumbul fiert…Pana si mintea parca ia o pauza vara si se mai duce sa haladuiasca aiurea, pe la munte pe un nor pufos, pe la mare, plutind pe spuma unui val, prin cotloanele demult incuiate ale copilariei, descoperind frantura unui vis de-o vara..

vara Sursa: lumea animalelor.ro

E vara..Asa…si ? Ia uite. frate, ce-o doare p-asta acu’, de vacante si visuri cand lumea intreaga nu mai poate de oful BREXIT-ului, cand ne-a eliminat Albania de la Europene, cand niste bezmetici veniti de-aiurea dau cu bombe prin aeroporturi, cand Romania lucrului bine facut s-a dus dracu pe Olt la vale de n-o mai prinde nimeni – ea ii da zor cu vara si cu vacanta si cu floricele pe campii.

Aloooo !!!  Cocoana !!!! Sunt lucruri mai stringente decat vara ta ! N-ai auzit ca trebuie sa facem petitii, cereri, sa discutam, s-analizam ? Ce tot ii dai zor cu visurile ? La revedere ! Fusa, fusa si se dusa ! Am visat la Revolutie, nu te-ai trezit dupa atatia ani ?

E vara..si ma gandesc ca daca macar pentru o zi din viata am inceta sa ne mai dusmanim, sa ne mai prigonim, sa ne mai vaicarim, sa discutam, sa corectam si doar ne-am accepta pur si simplu unii pe altii, atunci lumea ar fi mai frumoasa si mai linistita.

Macar pentru o vara…🙂

Poetul unei generatii . In blugi .

Hulit, adulat, aplaudat, injurat, citit, interzis, cu cartile vandute “pe sub mana”, cu pacate si greseli omenesti – ca doar toti le avem – cu o minte sclipitoare si-un talent iesit din comun, Adrian Paunescu a fost si va ramane in istoria literaturii romane ca fiind poetul unei generatii. Generatia in Blugi !

flacara Sursa – adevarul.ro

Faceam si eu parte din generatia aia. Noi am fost aia care stateam la coada pentru 1 kil de banane si unul de portocale de Revelion, aia care luau laptele pe cartela si mancau salam cu soia . Noi am fost aia care stateau iarna in bezna – de la 7 la 9 seara se oprea curentul electric pe motiv de economie – cu doua bluze si-un plover, cu urechea lipita de un amarat de radio pe baterii de pe vremea lu’ Pazvante chioru  ca atunci se transmiteau 2 ore din Cenaclul Flacara.

Paunescu a avut geniala idee – si a si reusit sa o puna in practica – de a aduna voci care aveau a spune ceva adolescentilor, tinerilor si nu numai lor . Fara play-back, cantand cu o chitara rece, artisti care mai tarziu au devenit celebri ridicau in picioare o sala polivalenta sau un stadion. Cu cateva cuvinte si-un refren. Care iti mergeau la inima si te faceau sa vibrezi . N-aveau fuste scurte, nici silicoane, nici patratele pe abdomen, cate unii erau de-a dreptul urati, dar pentru Paunescu n-a contat. A cautat doar “vocea”, nu ambalajul .

Cred ca as putea scrie romane intregi despre cat a insemnat Adrian Paunescu pentru mine – copilul -adolescent de atunci . Dar nu vreau sa ii plictisesc pe cei care intra in cafenea🙂 Asa ca va propun sa ascultati o poezie mai putin cunoscuta a lui Adrian Paunescu – “In asteptarea lui Mos Craciun “. Si-o sa intelegeti de ce el a fost reprezentantul unei generatii rebele. In blugi .

 

La pescuit, pe Olt

Pe vremea cand inca mai era peste in Olt – acu’ mai e doar ala care a scapat de nebunia plaselor si-a navoadelor intinse haotic – mergeam sa ne mai “spalam creierele” si sa stam “cu bata-n balta” in cate-o duminica sau in vreo zi de sarbatoare.

olt

Asa ca intr-o duminica, acum cativa ani, ne trezim cand inca era bezna afara – sa fim primii, sa apucam locuri 😀   – ne urcam in masina in care incarcasem de cu seara morman de undite si lansete si momeli, de ziceai ca plecam la pescuit cu saptamana si purcedem la drum. Ajungem pe malul Oltului cand ziua se ingana cu noaptea si tantarii erau mai pusi pe treaba . Nu prea se vedea mare lucru in jur, asa ca m-am asezat pe-o piatra sa-mi termin cafeaua linistita si sa nu-mi rup – Doamne fereste – picioarele pe-acolo.

Pe langa noi – pescari multi. Care cu cortul, care cu bicicleta, care cu masina – fiecare cu ce-avusese. Cu lanterne, cu blinchere si alte treburi pe care nu le stiu – toti stateau cu ochii atintiti in negura, doar, doar or prinde captura vietii. Si cum beam eu cafeaua linistita, uitandu-ma in bezna, aud din dreapta mea niste strigate de spaima.Care usor usor s-au transformat in zbierat din toti plamanii. Vreo 5-6 la numar cred . Ai pescarilor.

Sotul – care in timpul asta cara “arsenalul” din dotare –  scapa si momeli si cafeaua din sticla si tot. “Ce-au facut astia de urla asa ? ” Ne ducem si noi gramada, peste bulucul de oameni deja format.Unul mai neindemanatic cu undita, daduse in papuris. Si a adus la mal un om inecat.

Acu’ ce sa faci, ca era mort de-a binelea. Careva a sunat la 112. Peste juma’ de ora si mai bine vine un nenica despre care sapca ne-a zis ca e seful de post . Doar sapca. In rest era chior de somn si cam sub influenta alcoolului de cu seara. Suparat ca l-am trezit duminica la 6 dimineata incepe sa gesticuleze si sa se revolte. De parca noi il inecasem pe ala !

“Care-l gasisi ma pe asta aci?” “Eu, dom’ sef, acu o ora si ceva” – ala era si mai nervos ca pierduse o ora de dat la peste.

“Pai si bine, ma prostule, nu putusi si tu sa iei un ciomag si sa-i faci dracu vant la vale pe Olt sa se duca peste sefu’ de post de la Stoenesti si sa nu-mi incurce mie duminica? ”

No comment😀